Supravegherea stării de sănătate a salariaţilor

 

san

Factorii care determină caracterul de necesitate vitală, pe care îl au măsurile de sănătate la locurile de muncă, precum şi monitorizarea permanentă a stării de sănătate din întreprinderi, sunt:

  • legislaţia în domeniu, armonizată la Directivele UE;
  • necesitatea îmbunătăţirii imaginii întreprinderilor în competiţia de piaţă;
  • problemele legate de absenteism pe caz de boală, care afectează timpii de muncă;
  • contribuţia angajatorului la asigurari;
  • creşterea moralului lucrătorilor;
  • eficienţa economică a rezultatelor politicii angajatorului privind activitatea de SSM la locurile de muncă.

Supravegherea sănătăţii salariaţilor face necesare examinările medicale ale acestora, pentru ca angajatorul să se asigure că starea sănătăţii lor este compatibilă cu repartizarea acestora pe posturile de muncă, şi că riscul de expunere profesională nu are nici un efect în detrimentul sănătăţii lor.

Scopul examenelor este, în principal:

  • identificarea condiţiilor care pot face un lucrător mult mai susceptibil la efectele agenţilor de risc,
  • detectarea timpurie a semnelor de deteriorare a sănătăţii, cauzate de aceşti agenţi.
  • prevenirea leziunilor şi a bolilor produse la locul de muncă, înainte de apariţia acestora.

Supravegherea medicala va fi efectuată cu consultarea salariaţilor sau a reprezentanţilor lor în CSSM şi ea nu trebuie să aibă drept consecinţă o scădere sau o pierdere din câştigul lucrătorilor.

Examenele medicale trebuie să fie gratuite.

Supravegherea sănătăţii salariaţilor va fi organizată astfel încât vor fi luaţi în considerare următorii factori:

  • necesitatea cunoaşterii profunde a tuturor factorilor şi condiţiilor de muncă;
  • natura riscurilor profesionale ce pot afecta sănătatea salariaţilor;
  • condiţiile sanitare ale populaţiei active;
  • reglementările legale şi resursele disponibile în domeniul medicinii muncii;
  • conştientizarea salariaţilor şi a angajatorilor despre scopul şi funcţiile unor supravegheri ale sănătăţii ;
  • supravegherea sănătăţii nu substituie monitorizarea şi controlul locurilor de muncă.

 SALARIAŢII care lucrează în mediul de muncă unde sunt prezente riscuri de îmbolnăvire vor fi supuşi EXAMINĂRILOR MEDICALE, iar sănătatea lor va fi supravegheată corespunzător riscurilor depistate şi a diagnozei bolii profesionale cauzate prin expunerea la astfel de riscuri.

  • Supravegherea sănătăţii salariaţilor, în forma examinării medicale analitice sau periodice, conduce deseori la identificarea riscurilor sau chiar a bolilor profesionale în faza incipientă.
  • Practica a arătat că analiza specializată, recomandată să detecteze bolile la populaţia activă, s-a dovedit, în general, mult mai bună în a evita sau a controla riscurile, decât o serie de verificări medicale efectuate într-o etapă ulterioară pentru identificarea sau confirmarea bolii profesionale presupuse.
  • Cazurile de boală profesională rămân deseori în stare „latentă”, sau mai bine spus, „tăcute”, nu şi „neştiute”, salariaţii adaptându-se greoi la condiţiile de dezvoltare economică şi nu doresc să fie de acord cu detectarea bolii, fapt ce ar putea avea drept consecinţă pierderea slujbei lor.
  • Examinările medicale dezvăluie frecvent existenţa pericolelor pentru sănătate la locul de muncă şi în astfel de cazuri trebuie implementate EVALUĂRI NECESARE ALE SĂNĂTĂŢII OAMENILOR ÎN CADRUL MEDIULUI DE MUNCĂ, PRECUM ŞI MĂSURI DE CONTROL.
  • Importanţa supravegherii salariaţilor este menţionată atât în Directivele UE, cât şi în Convenţia 171 a OIM, care precizează următoarele:
  • „Supravegherea sănătăţii salariaţilor trebuie să includă , în cazurile şi în condiţiile specificate de către autoritatea competentă în materie de sănătate, toate evaluările necesare pentru protejarea sănătăţii salariaţilor, şi ea poate cuprinde:
  1. Evaluarea sănătăţii salariaţilor înainte de a fi repartizaţi în activităţi specifice, ce pot implica un pericol pentru sănătatea lor sau a altora;
  2. Evaluarea sănătăţii salariaţilor la intervale de timp bine definite pentru fiecare condiţie de muncă unde se constată existenţa unor riscuri;
  3. Evaluarea sănătăţii salariaţilor la demararea muncii după o absenţă prelungită, pe motiv de sănătate, în scopul de a determina posibile cauze profesionale, recomandări de acţiuni potrivite pentru protejarea lucrătorilor în cauză şi pentru determinarea capacităţii acestora de a realiza sarcina de muncă prescrisă, precum şi pentru stabilirea necesităţilor pentru reintegrare şi reabilitare;
  4. Evaluarea sănătăţii salariaţilor în timpul şi după încetarea repartizărilor ce implică riscuri ce pot cauza sau contribui pe viitor la înrăutăţirea sănătăţii”.
Supravegherea sănătăţii salariaţilor nu trebuie să se bazeze numai pe o practică tehnică, ci şi pe o practică etică sănătoasă.

În acest sens, trebuie să fie întrunite anumite condiţii, cum ar fi:

  • să se adopte decizii pentru a proteja intimitatea salariaţilor, supravegherea nefiind utilizată, deci, în scopuri discriminatorii sau dăunătoare lucrătorilor;
  • serviciile sanitare trebuie să înregistreze date privitoare la sănătate în dosarele medicale individuale, care au caracter confidenţial.
Share Button